Romania este o tara divizata. Tara in care din ce in ce mai putini construiesc si din ce in ce mai multi darama, e impartita zilele acestea in:

  • Romania dezamagitilor si Romania nedezamagitilor,
  • Romania indignatilor si Romania neindignatilor,
  • Romania resemnatilor si Romania neresemnatilor,
  • Romania mea si Romania voastra,
  • Romania noastra si Romania lor,
  • Romania sistemului si Romania antisistem…

Puteti gasi multe argumente pentru a imparti o tara care pare sa nu-si mai gaseasca linistea, si-a parasit parca propriul destin, si careia i s-a furat parca identitatea. Suntem din ce in ce mai des ravasiti, mai speriati, panicati… Pana cand? Ocupati cu impartitul, am uitat sa construim, incepand cu noi insine.

Cine si de ce se revolta azi?

Raportat la cele 10 zile de proteste, Romania mi se pare impartita acum in 3 categorii:

cei care nu au acces la banii usori sau carora li s-a diminuat venitul. Aici descoperim bugetarii cu salarii mici si carora guvernul nu are de unde sau refuza sa le dea veniturile inapoi. Militarii scosi din sistem si carora li s-a umblat la pensii pe baza aportului lor la un sistem de pensii, presupus, nu realizat. Micii intreprinzatori nevoiti sa dea faliment pentru ca nimeni nu-i mai crediteaza, jecmaniti de controale care sa adune bani pentru partide. Revolutionari care se vad lipsiti de banii promisi de Iliescu.

Pentru unii dintre acestia scaderea nivelului de trai sau/si taierea veniturilor (salarii, indemnizatii de revolutionari, pensii militare, etc) reprezinta un motiv suficient de bun pentru a iesi in strada. Orice pretext de a o face este bun si nu pentru ca au sau nu dreptate, ci pentru ca viitorul pentru ei este sumbru: revenirea la veniturile anterioare pare o himera sau, pentru cei care au avut un business pare imposibila acumularea de capital si dezvoltarea societatii comerciale pe care o detin.

Nu toti au ales sa iasa in strada, desi ei sunt cei care platesc factura crizei. Neresemnarea unora dintre ei ii impinge sa gaseasca si altfel de solutii. Voi vorbi despre ele mai tarziu.

cei care au acces facil la bani. Fie ca sunt bugetari privilegiati, spagari birocrati, fie ca sunt parte ai clientelei politice care au afaceri cu statul, ei formeaza acel SISTEM fata de care primii se revolta si au iesit in strada. Ei se simt atacati de protestele din strada si vor incerca gasirea oricaror metode de a-si apara privilegiile sau care cauta solutii oportuniste in caz de prabusire a sistemului. Ei sunt oportunistii.

In aceasta categorie ii gasim si pe cei pe care ii apara sistemul politic actual, nu numai partidele aflate la putere. De fapt se apara intre ei. Interesele transpartinice le-au oferit sansa accesului la un venit nesperat, fara prea mult efort, prin sinecuri, contracte oneroase cu statul, salarii mari, dividende, etc. Pe acestia nu-i veti gasi in strada, dar pe unii din ei ii recunoasteti din spatele televizorului, manipuland, dandu-va lectii despre ceea ce trebuie sa faceti.

– a treia categorie sunt cei care fac parte din a doua categorie si pozeaza ca sustinatori ai primei categorii. Aici intra politicienii care afirma, unii bombastic, ca sunt solutia, ca sunt „aparatorii strazii” si ca vor schimbarea. Nu vor decat accesul la si mai multi bani prin confiscarea puterii. Sunt cei mai periculosi. Ne pot fura viitorul personal sau al copiilor si nepotilor nostri.

Am sa iau trei cazuri:

– Crin Antonescu, care prin discursul radical de azi la adresa puterii s-a pozitionat in a treia categorie, uitand ca primeste bani buni mergand la munca din joi in pasti. La aceste venituri adaugati soferul care-i duce copiii la scoala cu limuzina Senatului, pe bani publici, plus alte venituri in urma aparitiilor la televiziuni. Acestea din urma nu sunt dovedite dar sunt presupuse daca tinem cont ca si Vantu facea la fel.

– Si ca tot am vorbit de moguli, hai sa vedem si cazul lui Voiculescu: s-a imbogatit in plina criza in timp ce televiziunile pe care le patroneaza „plang pe umarul demonstrantilor”.

– Elena Udrea, de ce nu. Pozand in reviste glossy, epatand cu tinute de 14.000 de euro, facand contracte cu unii dintre cei care-l contesta pe Traian Basescu la televizor sau care-i ataca partidul care a pus-o in functie, ne repeta discursul cu efortul crizei si ce bine au facut ei tarii, evident ca pe banii nostri.

Si exemplele pot continua.


Ce facem?

La o analiza sumara, cei mai multi ne regasim in prima categorie. Unii dintre noi au ales sa iasa in strada, altii suntem dezgustati de actiunea politicianista si populista de confiscare a demersului ANTISISTEM (de fapt ANTI-ANTISISTEM pentru ca sistemul este unul indreptat impotriva normalitatii) si cautam altfel de solutii. Mai ales ca revoltele vor dura o perioada insa nu foarte mult timp. Ce vom face dupa? Emigram sau ne luam destinele in propriile maini?

Sunt oamenii din strada in masura sa preia puterea sau vor desemna pe cineva care sa-i conduca tot pe incredere? Asa cum au facut cu emanatii Iliescu & Co. care ne-au adus la faliment si pe care i-am investit cu functia conducerii, sa nu uitam, cu 80% din voturi in 1990?

Din punctul meu de vedere solutia strazii nu este una viabila si ea este, din pacate, din ce in ce mai mult politizata. Nu va face dacat sa asigure accesul unor nulitati la putere, urcand pe dezamagirea noastra.

Dreapta presupune alte variante, constructive si inteligente. Unele prind deja viata.

Mai e cineva aici?

Actiunile din strada nasc doua intrebari majore:

1) Ce va schimba presiunea strazii?

2) Ce vom face dupa?

1) Ce va schimba presiunea strazii? Dupa parerea mea nimic. Nu va da decat prilejul unor populisti sa se erijeze in „salvatorii natiunii” asa cum spuneam mai sus si din ce in ce mai evident daca urmarim, spre exemplu, discursul de azi al lui Crin Antonescu. Ii vedeti acaparand electorat promitand, atacand, criticand, umflandu-se. Au bani facili, au posibilitatea sa ia voturi si, din punctul meu de vedere sunt cei mai periculosi pentru viitorul celor mai multi dintre noi. Asta pentru ca nu se va schimba nimic, vor fi doar supapa de moment a refularilor  sau paravanul dupa care SISTEMUL va functiona in continuare.

2) Ce vom face dupa? Unii dintre noi ne-am gandit din timp si am inceput din octombrie-noiembrie sa actionam, creand o platforma politica diferita de oferta actuala, chiar diferita de ceea ce se naste acum.

Diferenta dintre noi si cei descrisi anterior este ca nu avem banii acestora, nu vrem carisma ci proiecte care sa schimbe viitorul, nu pozam in salvatori insa construim salvatorii, punand la dispozitia cetatenilor o platforma politica deschisa. Folosind-o, cei care vor schimbarea, cei care invatam sa luam puterea legati de conditia „chemarii la vatra” pe care Noua Republica a pus-o ca si conditie de baza, asiguram meritocratia si democratia valabila, functionala, flexibila, duplicabila si reprezentativa pentru cei care vor „o tara ca afara”.

Acum sau dupa ce protestele inceteaza, Noua Republica vine cu o oferta de lideri politici echipati corect, verificati si garantati de catre toti membrii miscarii. In acest sens,  oricine care doreste sa se implice, sa se pregateasca, sa fie viu, sa nu mai lase pe altii sa le decida viitorul, sa verifice candidatii propusi, sa ne reprezinte, sa faca un pas catre noi. Invitatia ramane deschisa si oferta noastra poate e bine sa o verifice inainte sa creada vecinul, colegul de serviciu sau „prietenul” care inca castiga bani usor si nu vrea schimbarea sistemului. Ca sa nu mai vorbesc de televiziunile perturbatoare de mesaj.

Cum numarul celor care se alatura miscarii Noua Republica este in crestere si modul corect in care ne dezvoltam incepe sa devina evident pentru cat mai multi dintre noi, ma face sa cred ca schimbarea devine posibila. Ea incepe cu noi si, ca neresemnat, am toate argumentele ca sa pariez pe Romania.

Miscarea prinde radacini.