Intra Razvan Cuc in minister si da ordin sa se adune personalul, ca are sarcina de partid. Peste 10 minute intra in sala de conferinte:

– Buna dimineata!

Buna dimineata, nasule! zise o voce blonda, mieroasa.

Buna dimineata, finule! raspunsera si 4-5 voci mai baritonale, intrerupte de la suptul cafelei.

Si tot asa, un cor de „Buna dimineata!” urmat de locul pe care il ocupa ministrul in viata angajatilor sai: unchiule, colegule de partid, iubi (dar asta mai in surdina sa nu se auda si in microfoane, ca nu stie nimeni cine asculta), vecine, vere,

Va anunt oficial ca e groasa, relua ministrul discutia. Partidul vrea sa facem si noi un tronson de autostrada, nu doar sa ne facem ca il facem. Asa ca vreau idei.

Vai, sufletel mic, interveni o blonda cu o voce pitigaiata, dar tu stii iubitel ca nu am voie sa pun mana pe lopata ca mi se rup unghiutele…

Vai, nasule, nu stii ca eu sunt cu sciatica? zise unul cu burta de pe randul din fata.

N-ati inteles nimic, parca ati fi turma lui Daea, interveni ministrul vadit suparat: s-a prins lumea ca doar tocam banii si nu facem nimic. Ori facem o bucata de autostrada, ori trebuie sa lasam pe altii in loc. Ce, ati inebunit?

In acest moment ochii s-au marit brusc in orbitele fiecaruia si o tacere ca de pe tronsonul de autostrada dintre Deva si Lugoj, da! chiar tronsonul ala cu liliecii, nedat in folosinta, se lasa in incapere.

No, bine atunci!, rabufni unul din vecinii de la Oradea ai ministrului sanatatii cu care Cuc facuse schimb de angajati, tot asa, pe functii calde, ca sa nu bata la ochi ca tot rudele lor le-au ocupat. Ce e de facut?

Si aceiasi ochi intrebatori si scosi din orbite il privira acum cu speranta pe cel care convocase intalnirea.

Partidul vrea sa incepem Comarnic – Brasov. Macar 60 de km.

Cat? 60 de km? sarira toti ca arsi. Iti dai seama Razvane ce ne faci? Cat e de munca, ce timp ne ia, vaaai… vin si sarbatorile acum. Nu se poate!

Bine, dar macar 20-30 de km, acolo. Musai.

Eu zic sa facem 6 km si sa zicem ca a jost greseala de dactilografiere, ca au uitat sa puna un 0, zise unul inalt si cu o insigna de la ALDE la reverul costumului ce parea croit la comanda. Si asa dactilografa aia e de pe vremea lui Mitrea in minister, cam trage mata de coada si nu face nimic.

Buna idee. 6 km sa fie, repetara toti in cor.

Vadit deranjat, dar nedorind sa se puna rau cu rudele, cu vecinii, ori cu colegii de partid (cu amantele nici atat), dar nici cu partidul, ministrul Cuc dadu nehotarat din cap si accepta situatia, nu fara a plusa un pic:

Bine. 6 km sa fie, dar atunci ii facem undeva la munte. Cu 1-2 tunele am rupt gura prostimii care asteapta autostrazi de la noi.

Tunele? Pai nici asa nu e bine, nepoate. Ce!, noi suntem tehnocrati din aia care sa fi facut inginerie pe bune si sa ne pricepem? Eu am terminat Stefan Gheorghiu, doar stii asta. Colegul din dreapta mea – si arata catre unul mai pispiriu cu vesta de ziceai ca e Cristoiu – a terminat ASE-ul, domnisoara din stanga e la master la jurnalism, fi-meu de acolo medicina…

Moment in care un tanar, probabil fiul celui ce tocmai terminase de vorbit, da din cap in semn de aprobare dar cam cu forta, asa ca, din greseala, i se deslipi o geana falsa si iesi ca din pusca din incapere indreptandu-se spre cosmeticiana care era angajata la caserie.

Ai dreptate, am cam exagerat cu tunelul ala, zise ministrul Cuc, predand armele. Si oricum, nu exista inca tunele pe autostrazile de la noi. Deci?

Uite ce zic eu, ca sef de departament, continua unchiul cu Stefan Gheorghiu la baza: facem 6 km la campie, intre Codlea si … oriunde, important e sa se termine in camp.

Bine, asa ramane, spuse fericit ministrul Cuc in aplauzele tuturor. Convocati conferinta de presa sa le dam bizonilor vestea cea buna: le facem autostrada.

PS Acesta este un pamflet la care radem, dar tot pe banii nostri.