Motto: "Numai pasiunile mari pot da nastere oamenilor mari."

Claude Adrien Helvetius

politeia la catedralaAcest articol am vrut sa-l scriu de mult, cel putin de acum doua saptamani. Nu l-am scris pana acum pentru ca, atunci cand incepi sa intelegi si sa simti, iti este frica sa nu te inseli. La fel am fost si eu, desi in sinea mea stiam ca persoanele merita intreaga mea consideratie.

L-am gasit atunci cand subiectul era "Romania, debaraua viselor mele" si, dupa o perceptie gresita, crezand ca este un blog pentru bucuresteni, m-am retras initial din discutii, apoi am incercat schimbarea subiectului. In spate aveam o experienta in care un tip din Iasi, un ciclop al internetului, ma caracteriza fara sa ma cunoasca, intr-un stil ce tine mai mult de cautarea de acuze, decat de gasirea de solutii. Adica intrasem pe blogul POLITEIA, caci la el ma refer si la autorii lui, aducand cu mine o agresivitate ce tinea mai mult de autoaparare, decat de preconceptii. Era sfarsitul lui septembrie 2009. In ziua in care a murit generalul Plesita.

M-au impresionat cateva lucruri pe care nu le-am gasit nicaieri in blogsfera: atmosfera calda, comentariile care incep cu un salut prietenesc, timpul de raspuns, Theophyle neuitand pe nimeni din cei care comenteaza la el pe blog, continutul foarte bun, pertinent, la subiect. Remarcabil este si modul cum transmite, prin cuvinte si imagini, continutul mesajului, de cele mai multe ori bogat si cu un inalt continut de autenticitate. La fel surprinde si plaja de varste a comentatorilor de pe blog, aici facandu-se auzite persoane de toate varstele.

La Politeia am cunoscut-o pe Demeter, sotia lui Theophyle, am cunoscut-o pe Nora Damian si Gardina de hartie, adica blogul pe care il ingrijeste cu suflet, am intalnit romani din diaspora si din tara. Romani adevarati. Iar Theophyle ne invata cum sa facem blogging cu sufletul, cu pasiune si cu inteligenta, invatand si predand, cu caracter si intelepciune.

Spuneam ca nu am scris imediat acest articol, nu pentru ca nu merita a fi scris ci pentru ca nu eram eu, colericul din mine, convins ca nu exista si altceva in spate, desi la comemorarea Evenimentelor de la Timisoara din 1989 am vrut sa fie si ei prezenti: autorii, Theophyle si Demeter, dar si comentatorii lor. Imaginile sunt de atunci.

Va recomand o citire atenta si, daca simtiti nevoia unei lecturi de calitate si unei atmosfere in care sa va simtiti bine si in care, ceea ce aveti de spus sa fie primit cu caldura si atentie, intrati pe Politeia. Merita!

politeia

 

Eiffel 65 – Too Much Of Heaven .mp3
Found at bee mp3 search engine