In orice carte de-a lui Kiyosaki cauti, poti citi despre incompetenta politicienilor, despre istoricul acestei lipse de abilitate pozitiva economica si a unei viziuni de lunga durata a acestora si despre efectele pe care le-a produs in timp. Un astfel de exemplu este Legea privind reforma taxelor din 1986 din SUA care a dus la disparitia bancilor mici, lasand locul celor mari care au adus si criza din 2008. Mai mult, in orice carte de istorie de dupa primul razboi mondial, atat la ei cat si la noi, afli cum politicienii au fost paravane pentru interese obscure: Bush, Kennedy, Nixon sa nu mai vorbim de boierasii nostri parveniti, cu ajutorul carora s-a intors razboiul la 23 august si s-a legitimizat la noi un partid comunist cu 200 de membri. Sa nu mai discutam de ratarea unirii cu Basarabia din 1990 sau de politicienii de acum.

Sau sa discutam. De ce nu?

Este evidenta o ruptura a clasei politice de popor: vanzarea platformei petroliere din Marea Neagra, a Petrom, a gazelor naturale nationale, vanzarea bancilor, imprumuturi secrete cu FMI si Banca europeana, impozite si taxe indreptate spre anularea liberei initiative, anularea micilor averi acumulate cu truda si transferul acestora in mana bancilor, devalorizarea leului, mentinerea unor dobanzi aberante, violarea sistematica a sistemului de invatamant si sanitar, aducerea in fata populatiei prin intermediul TV a unui spectacol grotesc cu pitipoance si castrati intelectual, cu emisiuni aflate la marginea grotescului gen OTV sau tradati in dragoste, ca sa enumar doar cateva… toate sunt contra interesului Romaniei.

Vorba lui Dan Puric, poporul a trecut in opozitie. Ei, politicienii, au facut aliante ridicole si contra firii: Duda legitimeaza distrugerea monarhiei prin candidatura la presedintie, PSD se pupa cu PDL ca sa-si dea la picioare in mitinguri populare, de ochii lumii… Ei sunt la putere. O putere nelegitima prin masa votantilor lor, sub 20% din electorat si prin prejudiciile aduse.

Din opozitia in care ne aflam, razbat intrebari firesti: daca vom privi in continuare pasivi la aceasta distrugere dirijata, la umflarea notei de plata pe care tot noi, poporul trebuie sa o platim, ce ne mai ramane? Cum va mai arata Romania? Ce lasam copiilor nostri? Cu ce sunt ei vinovati?

Important este ca am ajuns sa ma simt ca un intrus, un nedorit, in propria mea tara. Iar asta este anormal.