Sunt momente in viata cand, inevitabil, intalnesti omul dificil: are o oglinda in fata si se cearta … cu cel din oglinda… Nu cu tine. Impulsul este sa iei lucrurile personal, ca pe o lovitura in plex.

Mai mult, este atata mizerie morala in el – Garbage In, Garbage Out -, incat tine neaparat sa ti-o dea si tie. Daca refuzi, vrea sa-ti arate, cu forta, imaginea din oglinda: ochelarii prin care vade el lumea vrea sa-i porti si tu.

Aici este lucrul care face diferenta: reactie sau proactie. Ce te faci daca-l intalnesti pe, sa zicem, un Marius Marinescu – bideu (ca nu mai este parlamentar) si vrei sa ai un dialog. Adica sa asculti si sa fii ascultat. Te enervezi si reactionezi – reactie sau il lasi cu ale lui si te retragi – proactie?

Am sa exemplific cu un banc despre un instalator (a nu se intelege gresit, nu am nimic cu instalatorii. E doar un banc. Ca si cu politistii):

„Un tata, instalator, avea un fiu care terminase liceul.

Pentru a-l atrage spre a mosteni meseria tatalui, acesta il ia pe flacau cu el la lucru. Ca sa-i fie greu, ii da sa care trusa cu scule.

Ajuns la gura de canal unde trebuia sa repare o conducta, ridica capacul si se baga inauntru. Iese afara si, plin de „rahat” cere cheia franceza.

Baiatul o ia din trusa cu scule si o da tatalui. Acesta, cu o privire plina de sine, o ia si se baga din nou in gura de canal. De asta data pana la brau.

Dupa cateva minute cere si o surubelnita. Apoi se baga mai adanc in pasta urat mirositoare, de data asta cu totul.

Iese peste cateva secunde afara si, plin de satisfactie pentru ca reusise, se adreseaza fiului:

– Vezi tu, copile, daca nu inveti meserie, ca mine, toata viata o sa cari trusa aia cu scule”.

Asa ca, iubire, pastreaza-ti CV-ul, eu unul prefer trusa cu scule.

Respect!
Andrei