Iata o farama din dimineata omului epocii industriale: deschidea ziarul  (brand pe care-l verificase si-l cumpara cu abonament de ani de zile) si-l rasfoia de la cap la coada, reminiscenta de pe vremea Scanteii. Banuia ca e si ceva manipulare in el, dar o manipulare "placuta", ce nu-i facea prea mult rau. Da, isi zice in barba! Castiga unii, fac afaceri, smecherii, dar peste el, ca doar nu-i fura din buzunar.

Deci, deschidea ziarul, dupa ce-si aseza ochelarii cu rama din plastic, neagra, pe varful nasului, iar ziarul ii vorbea:

Buna ziua, iata primele stiri ale zilei: … bla, bla, bla, bla-bla-bla.  La unele stiri injura in gand, mai tragea cu ochii la fata de la pagina 5, de unele era multumit, … una-alta. Apoi arunca ziarul si continua o noua zi de lucru. Era un obicei care-l ancora in societate, se simtea implicat. Gandea!

MAI E LA FEL ACUM?

Nu, sigur, nu! Odata cu conectarea la internet, stirile vin peste mine la cateva minute dupa ce se produc: fluxuri de stiri, RSS, newsletter, ziare on-line…

Nu ma leg de TV pe care, din ce in ce mai mult, il evit si care, si el, incearca sa se intalneasca cu mine pe online, cel putin ca sa-mi vanda reclama. Sunt un om informat: am un blog, am telefon, am Google cu care caut informatii, am arhiva personala, administrez un site. Sunt ceea ce se numeste in presa un client High Quality, care cer sa ma identific cu o anumita parte a ei. Sa-mi regasesc opiniile si punctele de vedere intr-un ziar pe care sa-l si cumpar. Dar care?

AFINITATI

Inca din anii 90 m-am identificat cu saptamanalul Academia Catavencu. Il cumparam periodic si-l citeam de la cap la coada. Imi placea, avea umor fin, deranja acolo unde era evident ca taurii comunisti nu lasau locul liber. Ii facea sa scheaune dar nu suficient cat sa-i miste din loc. Era un junghi suportabil pentru ei si convenabil pentru noi, cititori mai inteligenti decat ai lor.

Apoi au venit preinfarcturile: primul, cand au vandut ziarul, chiar daca pe bucati, lui SOV, hotul de faina si cel care a bagat in buzunar banii de la FNI cand platea bani pe reclama ca sa se asigure ca depunatorii dorm linistiti. In acel moment Catavencu era in pat cu dusmanul, incepuse sa se prostitueze: nemaiidentificandu-ma cu el, nu l-am mai cumparat.

Presa meaAu mutat in alta parte si au "garantat" pentru Cotidianul. Nu asa cum garanteaza Vanghelie pentru Ecaterina Andronescu, adica de ochii alegatorilor. Au adus calitate, au plusat cu nume grele (Patapievici, Hurezeanu, Dinescu, Turcescu) care sa scrie editoriale. Unii au plecat, altii au venit. Una peste alta, in opinia mea, a crescut ca un ziar credibil, cel putin mai mult decat altele.

Apoi a venit al doilea preinfarct, in martie 2009 cand, acuzat ca s-a inscris pentru europarlamentare, Traian Ungureanu a fost scos de la Cotidianul, acuzat ca s-a mutat in pat cu Traian Basescu. Era cea mai de graba persecutie pentru o prostitutie ideologica cunoscuta deja: TRU nu declarase altceva si se misca in limitele credintei sale. Am ripostat atunci, asa cum se poate vedea aici  si aici  pe blogul lui I.T. Morar si am incercat sa mentin o linie de mijloc, in discutie fiind doua persoane pe care le respectam.

Acum asist la al treilea preinfarct (unii spun ca este fatal) cand, din considerente politice, i se ia clasei de mijloc, ultima reduta de echidistanta mass-media, reprezentata de Cotidianul: a fost numit redactor-sef la Cotidianul unul, Nistorescu, un elefant cu antecedente de degraba calcatoriu de motociclisti si de fine legaturi cu oameni dovediti zdrente informatoare la securitate si introdus cu forta in magazinul cu bibelouri fine. Am reactionat primul, aici, dar cazul este deja cunoscut.

REDEFINIREA IDENTITATII

Cum se va termina scandalul Cotidianul nu mai are importanta: raul este facut si nu mai poate fi indreptat. Nu-l judec nici pe Nistorescu pentru ca e in misiune: daca SOV nu reactioneaza inseamna ca sluga face ce i-a poruncit stapanul. Se poate presupune ca este santajat, fie cu dosar la securitate – e la moda, vezi cazul Gica Popescu- sau pentru accidentul cu bemveul. Dar, asa cum spuneam nu mai conteaza. Ce are importanta este ca amploarea valului de proteste de pe internet arata:

1. nevoia unei clase mijlocii, informata, de identificare la un grup de presa, de regula, High Quality;

2. presupunerea ca nevoia de tabloidizare a presei este in crestere este falsa;

3. se cere o presa nealiniata politic, echidistanta: multi din middle class au mici afaceri iar forfetarul nu-i duce neaparat in barca cu Basescu, dar nici cu PSD sau PNL;

4. nevoia de libertate, de rupere a pisicii, cu trecutul, este tot mai evidenta;

5. invechirea modului industrialist de a face presa, adica orice proiect media care nu se desfasoara si pe on-line nu poate avea viitor;

6. reorganizarea unor reprezentanti ai presei de buna calitate, poate, intr-un proiect sustinut de o cerere care iese la suprafata o data cu acest proces.

Inchei cu spusele lui Liviu Antonesei scrise aici, pe blogul lui Maruta: "Exista ceva interesant in povestea asta – foarte multi oameni din managementul media isi imagineaza ca totul se vinde/cumpara, totul, de la cuvinte la sentimente. Sint curios citi dintre cei probabil sunati ieri/azi nu au nimic de vinzare!"

UPDATE: Cotidianul publica o serie de articole si o justificare jenanta alui Nistorescu. Concluzia? Sunt maziliti acum scriitorii de la cotidianul pentru a-l apara pe unul care si-a turnat colegii ca nevasta-sa sa-si ia pasaport sa vada Parisul. JENANT!