Pune mereu intrebari si nu mai face afirmatii.

Aceasta regula este in legatura directa cu cea a lui „De ce?”, insa are aspecte de finete care o fac sa existe ca independenta. Asta deoarece intrebarea aici are rol atitudinal si mai putin de cunoastere. Prin obiceiul de a te intreba si a nu emite afirmatii, determinam creierul sa:

– nu traga concluzii pripite – continuitatea gandirii;

– nu presupuna prejudiciind astfel rezultatul cunoasterii – calitatea gandirii;

– nu compare in conditii si variabile pe care noi nu le stim – dimensiunea gandirii;

– il oblige sa comunice in raportul optim emisie /receptie de 1/2 (o gura – doua urechi) – potentialul gandirii;

– caute solutii nu scuze, in sensul ca, prin scuze se accepta o stare de fapt, prin solutii se cauta variante de actiune – finalitatea gandirii;

– conceapa corectii pentru indeplinirea obiectivului – utilitatea gandirii.

De ce este aceasta regula a lui Nik una care determina succesul? Pentru ca exprima obiceiuri de succes, prin aptitudini de relationare, de comunicare, de actiune  si gandire corecte.

Asa cum spune un prieten de-al meu, starea de intrebare arata un om „verde”, in formare, care accepta pareri si asculta, pe cand starea de afirmare contiunua, arata un om „copt”, adica un om care nu mai are loc de parerile altora, un om plin de sine si, ca si fructele coapte, incepe sa putrezeasca.

Respect,

Andrei