buildPrima data am auzit fraza asta la Petre Tutea: „Daca pana la 35 de ani nu esti socialist inseamna ca nu ai inima, iar dupa 35 de ani, daca nu esti capitalist, inseamna ca n-ai creier”. Apoi am aflat ca era preluata de la altii, dar nu conteaza.

Am peste 35 de ani si, dupa o perioada de „robinhoodism”, am inteles si cred ca merita sa incep o acumulare de active: afaceri si imobiliare. M-am axat pe acestea si nu pe altele, din doua motive: hartiile nu au valoare si, daca ma uit la ce detin cei din top xyz, la active sunt afaceri si imobiliare. Adica orice om cu creier, dupa 35 de ani, ar trebui sa se gandeasca la cum sa devina bogat si sa acumuleze avere. Daca din aceasta ocupatie nu se face un sport extrem, n-am spus-o eu, nu este nimic in neregula: bunicii si parintii nostri o fac sau au facut-o.

Pe de alta parte, constat ca exista un grup acid de hiperactivi din categoria „halatu’, halatu’, cat e halatu'”, care-si doresc o Romanie ieftina: nu au si nici nu vor sa aiba o afacere, nu au o locuinta proprietate si declara ca nu sunt „fraieri” sa cumpere acum una si asteapta sa ajunga apartamentele la 20.000  de euro, apoi cumpara. Bineinteles fara agentie imobiliara, ca doar ei sunt eminente care se pricep la tot: de la kriogenie si eugenii, la imobiliare si bursa. Ii gasesti pe internet mai mult decat oamenii normali care mai au si alte preocupari, deoarece nu au ce face la serviciu, au un vocabular atipic cu termeni care coboara mult pe scara decentei, dau sfaturi pentru ca sunt plini de sine, jignesc en-gros, au bloguri gazduite gratis, scriu de pe tastatura pe care n-au platit-o, pe scurt – ca tot e campanie cu smecherii soselelor-, smeker ieftin de web, aruncator din mizeria lor in usa casei tale.

Ca se intampla o data intelegi. Apoi te gandesti ca sunt copii – ce stiu ei. Dar cand afli ca sunt „intelectuali” cu ing., dr., prof., conf. si alte prefixe dupa care-si ascund caracterul, ca sunt trecuti de 30 – 40 de ani, ca si-au gasit ceva catei latratori corali asmutiti cu cel putin 2 octave mai sus, te gandesti ca olteanul cand a vazut girafa si a zis: „asa ceva nu se exista!”

De ce vor o Romanie ieftina si de ce fac un joc din care n-au cum sa castige? Doar cateva idei de bun simt:

  • in perioada 1990-1996, cei mai multi stim, cand un apartament era cat o masina buna, au cumparat locuinte si spatii comerciale nu romanii, ci acei cetateni nerezidentiali in Romania, care acum inchiriaza si detin majoritatea locuintelor bune din centrele oraselor. In Timisoara este bine cunoscut cine detine centrul istoric;
  • in aceeasi perioada dobanda era de 120% la credit, iar o economie fara credit se vede acum prin ce trece. Si cine castiga daca nu bancile, majoritatea dintre ele cu capital strain?
  • valoarea averilor nu este personala ci, in cele mai multe cazuri, reprezinta munca si sacrificiul a mai multor generatii. Cat ar mai valora, daca ar fi cum vor acesti smekeri, toate acestea?
  • orice activ imobiliar are o valoare: de ce imobilul meu, din Romania, sa fie mai ieftin decat cel pe care mi-l vinde sau construieste  altcineva din afara?

Iata un exemplu: casa pasiva care, pe langa factorul ecologic si al costului scazut de intretinere, importante de altfel, cu ce este mai prejos fata de ce au facut cu simt de raspundere multe firme din Romania? Nu ma refer la cei care au construit scump si prost. Dar daca doresc sa cumpar o casa pasiva, de ce sa platesc dublu pentru ca eu nu pot lua nici o ceapa degerata pe casa mea din Romania?

Oricat ar fi de „robinhoodiana” actiunea lor, in spate sta un gest egoist si care exprima frustrare: sa cumpere ei, cu bani mai putini, cu munca mai putina, poate pe degeaba, o locuinta, daca se poate penthouse. Ca nu mai suporta nevasta care le reproseaza ca s-a saturat de stat cu socrii, de stat in chirie, de aruncat banii pe fereastra. Iar daca nu scad preturile ca sa poata lua ei o garsoniera la pret de Matiz, ne arata ei si pleaca din tara.

Nu ma refer la familiile care chiar au probleme: sunt multi, trag din greu si rabda, se scoala de dimineata cu gandul de a lasa copiilor o viata mai buna decat a lor. Eu insumi sunt la prima generatie de acumulare, stiu ce inseamna o rata si cat de greu se plateste, stiu ce inseamna concedii luate cand vrea si cat vrea seful. Pentru acestia tot respectul pentru ca ei duc greul si merita un trai mai bun: ei sunt cei care „construiesc” Romania profunda.

Pentru smekeri? La revedere si calatorie sprancenata: vom ramane noi cei pentru care Romania este scumpa.