the secretLa o cautare pe Google pentru The Secret, am gasit cateva bloguri neoprotestante cu cateva argumentari de ce filmul este „evident,  unealta diavolului comercialist american”. Asa ca  nu am putut sa raman indiferent.

Stiu ca despre religie, sex, bani si politica sa nu deschizi subiect de discutie ca iti atragi automat atat dusmani virulenti cat si aprobatori neutri: adica vei iesi „sifonat”. Dar treaba asta cu diavolul care s-a bagat in film m-a dat pe spate.

In scoala militara aveam un coleg. Tipu intrase pe locuri rezervate muncitorilor, muncise pe la Slatina la Osii si Boghiuri. Era secretar de partid UTC si toba de tezele lui nea Nicu si Elena. Avea o memorie extraordinara dar o folosea la a o umple cu citate si paragrafe din ce zicea Ceausescu: avea, cu argumente, dreptate la orice. La o discutie amicala, intrebandu-l de ce face ce face, mi-a zis ca are de castigat: la profesori le era frica de el – deci lua note mari, la masa primea portiile dupa Norma x cantarite, bucatarii si elevii de serviciu il stiau de frica – asa ca manca bine, pana si comandantul unitatii il evita – asa ca avea permisii mai multe decat altii. Prin anul intai, adica prin 1988, s-a imbatat si, avand o latura violenta s-a dat in spectacol. L-au dat afara ca pe o masea stricata: abia asteptau momentul, de la bucatar si pana la comandant. Legea atractiei.

Asa si cu ei: dau citate din Biblie dupa cum le convine, doar ca sa aiba dreptate. Sa zicem ca toti ajung in rai. Eu unul m-as plictisi, daca as fi Dumnezeu, sa tot aud pe unul si pe altul dand citate din mine. As scapa de ei cu prima ocazie. Tot Legea Atractiei.

In viata nu primesti ceea ce vrei, nici ceea ce meriti, primesti lucrul care te astepti sa-l primesti si pe care-l atragi in viata ta. Pentru ca, de cele mai multe ori, ceea ce dorim ne face mai mult rau decat credem, iar daca am primi ceea ce meritam, … Doamne fereste! Deci?

Eu zic asa: daca ceva este nou trebuie sa fiu reticent. Ca daca sunt reticent pot sa ma apar. Iar daca ma apar nu ma atinge. Iar daca nu ma atinge nu pot sa ma schimb. Si, daca tot n-o sa ma schimb, de ce ma mai uit?

Mai zic ca: Trebuie sa ma mai uit odata, ca nu sunt doar lucruri „diavolesti”. Ma uit la ce este bun pentru mine. Daca este bun il asimilez. Iar daca asimilez, inseamna ca ma dezvolt. Iar daca ma dezvolt inseamna ca ma schimb. Si, daca ma ajuta sa ma schimb, ma mai uit o data, ca poate mai este ceva bun pentru mine…

Iar la sfarsit afirm: ca sa inteleg „The secret” nu trebuie sa fiu nici mai mult, nici mai putin, decat deschis. Pentru ca parerea, judecata, eticheta si presupunerea sunt cei mai mari dusmani ai comunicarii. Si aici este diavolul. Parerea mea.

Andrei.